Știu de acest film încă de când a intrat în cinema, dar nu am avut suficientă curiozitate încât să văd un trailer sau să fiu interesat de el. Nu-mi plac filmele despre persoanele cu dizabilități. Mai mult, filmul era în limba franceză. Îmi displace această limbă (traume din școala generală), dar am și momente când îmi place mult. Oricum, am nevoie de curaj pentru a vedea un film în franceză.
Lucram la cinematograf. Așteptam să iasă clienții din sală. Trec pe lângă mine, dar unul mă privește și-mi spune din mers, aproape cu reproș: “Spuneți că e comedie, dar toată sala plânge”. Acest comentariu a fost suficient. Am vrut să văd filmul.
Familia Bélier este despre o familie de fermieri, dar tatăl, mama și fiul, Quentin, sunt surdomuți. Paula, sora mai mare a lui Quentin, este singura care poate vorbi și auzi, așa că ea este cea care se ocupă de vânzarea produselor de la fermă. Duc o viață normală, liniștită, până când Paula se înscrie în corul școlii. Profesorul de muzică îi remarcă vocea deosebită și vrea să o trimită la o școală din Paris. Muzica, pentru Paula, devine o pasiune și un refugiu. Se confruntă atât cu un conflict interior (să rămână la fermă pentru a-și ajuta părinții sau să-și urmeze visul), cât și cu un conflict exterior (părinții nu-i înțeleg visul și nu vor să o lase să plece, nu vor să rămână fără ea).
Deși sunt strecurate momente comice, filmul este învăluit, fără să fii conștient, într-o atmosferă tristă, unde fiecare personaj se confruntă cu schimbările ce apar. Mama se învinovățește că nu și-a făcut treaba suficient de bine, că suferă de un handicap care nu i-a permis să ducă o viață normală și care a făcut-o să-i disprețuiască pe cei care nu sunt surdomuți. Vestea că fiica ei are o voce minunată, pe care ea nu o poate auzi, o face să sufere. Nici tatălui nu-i place ideea ca fiica lor să plece de acasă, dar suferă în tăcere. Pentru Paula, alegerea dintre a rămâne la fermă sau a pleca la Paris pentru a-și urma visul este una grea.
În cele din urmă, Paula decide să rămână la fermă, însă tatăl își dă seama că e mai bine să o lase să-și urmeze visul, așa că pleacă împreună la audiție. Ajung în sală. În fața Paulei, juriul, iar pe scaunele din spate stau părinții și fratele ei. Cu emoție, se apucă de cântat. Cântecul se transformă într-o confesiune, devine emoție. Își privește părinții și le transmite mesajul cântecului în limbajul surdomuților: “Dragii mei părinți, plec. / Vă iubesc, dar plec. / Nu voi mai fi aici la noapte. / Nu fug, zbor. / Mă înțelegeți? Zbor.” Cu lacrimi în ochi, părinții îi ascultă cântecul.
Familia Bélier este un film emoționant, despre familie, iubire și visuri. Este un film despre realitate, unde fiecare om are dorințele sale, iubește, simte. A înțelege că a-l lăsa pe cel drag să-și urmeze visul, deși această decizie te întristează, este o dovadă de curaj și, mai ales, o dovadă de iubire. Un film frumos, care ne face să ne gândim la ce e cu adevărat important. Într-o vară plină de filme pentru mase, superficiale, Familia Bélier este exact ce aveam nevoie pentru a ne reaminti ce ne face să fim oameni: emoția. Dacă sunteți părinți și copilul dumneavoastră urmează să plece la facultate, amânați vizionarea filmului, pentru că veți plânge.
NOTA MEA: 8.5
Din lipsa unui trailer bun, vă las o frumoasă melodie:
Din lipsa unui trailer bun, vă las o frumoasă melodie:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu