Darul: timpul nu rezolvă totul

V-ați gândit vreodată că un gest, un cuvânt, o privire, ceva ce facem fără să ne dăm seama, poate să binedispună sau, din contră, să strice întreaga zi a unei persoane? Nu suntem conștienți de toate acțiunile noastre, dar, atunci când greșim, putem fi suficienți de maturi pentru a ne recunoaște greșeala și a ne cere scuze? Doar pentru că tu ai uitat trecutul nu înseamnă că faptele tale au fost uitate, ni se spune în filmul Darul (The Gift). Deși părea un film thriller ce urmărește tradiționala formulă a Hollywoodului, The Gift este mult mai matur, complex și profund decât poate părea în trailer. O întâmplare din trecut se transformă într-o răzbunare, în prezent.

În această vară, mi-au plăcut mult două filme: Ex Machina și The Gift. Ambii regizori, Alex Garland și Joel Edgerton s-au aflat la debutul lor regizoral, ceea ce este impresionant. În The Gift, scriitorul, regizorul și actorul Joel Edgerton vine cu o poveste puternică, ce are două centre de interes: relația dintre Simon (Jason Bateman) și soția sa (Rebecca Hall) și relația dintre Simon și fostul său coleg, Gordo (Joel Edgerton). Povestea începe când cuplul se mută din Chicago într-o suburbie din Los Angeles. Deși cei doi duc o viață aproape perfectă, dorind să-și întemeieze o familie și să trăiască fericiți, scenariul lor se schimbă odată cu întâlnirea lui Gordo. Fost coleg de liceu cu Simon, Gordo pare o persoană foarte altruistă, prietenoasă, vrea să-i ajute pe cei doi să se acomodeze în noua casă și încearcă să-și consolideze relația cu Simon. Intențiile sale ies la iveală când începe să le facă vizite neașteptate celor doi și să se implice în această relație mai mult decât ar trebui. Când Simon încearcă să rupă legătura cu el, Gordo îi spune că nu a uitat trecutul și încearcă să se răzbune.

Este interesant cum se dezvoltă povestea în jurul cuplului. Relația dintre Simon și soția sa, Robyn, nu este foarte afectată de evenimentele din prezent, ci de cele din trecut. O femeie care s-a căsătorit cu bărbatul pe care-l iubea află că acesta nu este așa cum îl credea, iar acest fapt o face să-și pună întrebări și să-și dorească să afle adevărul. Simon, pe de altă parte, încearcă să ascundă trecutul. Când prezența lui Gordo începe să-i amenințe relația, devine violent, dezvăluind cine este cu adevărat. Dar, cu siguranță, cel mai bine construit personaj este Gordo. Mi s-a părut antagonistul perfect. Un om care a suferit din cauza altcuiva, care acum dorește să se răzbune, dar este suficient de matur încât să înțeleagă că nu va rezolva nimic prin violență. Gordo este blând, bun, calm, iar aceste calități ale sale nu se schimbă, nu se transformă într-un obsedat ce-și dorește doar răzbunare.

Cu multe întorsături de situație, o poveste bună și personaje realiste, The Gift se desfășoară într-un ritm lent și nu simte nevoia de spectaculos din filmele de Hollywood. Filmul este spectaculos prin felul în care reușește să redea povestea: toate personajele sunt calme, calculate, dar tensiunea ce apare din cauza faptului că nu-l mai cunoști pe cel de lângă tine creează o atmosferă apăsătoare. Un alt plus al filmului este lipsa violenței fizice. Răzbunarea nu se rezumă doar la tortură fizică, iar antagonistul înțelege asta. El vrea să-l facă pe cel ce l-a rănit să-i simtă suferința și va face asta într-un mod psihologic, prin implantarea unei idei.

Uneori este mai simplu să repari o greșeală atunci când îți dai seama ce ai făcut decât să crezi că timpul va rezolva totul. 

NOTA MEA: 9 7
Erată: În urma revizionării, mi-am dat seama că, deși ideea e bună, filmul nu e la fel de bun, motiv pentru care nota mea se modifică de la 9 la 7.